Biblioteca Judeţeană Constanţa a organizat în zilele de 29 şi 30 noiembrie 2001 un seminar bibliografic de lucru al Comisiei Naţionale de Referinţe Ştiintifice a A.N.B.B.P.R.. Menţionăm că au fost invitaţi să participe şi bibliografi din bibliotecile judeţene care nu sunt membre ale Comisiei în ideea de a afla cât mai multe opinii şi de a putea lucra descrierile bibliografice intr-un sistem unitar. În plus, colegii noştri din bibliotecile judeţene îşi exprimaseră ei înşişi dorinţa de a participa la acest seminar.
    Participanti: I.M.E. Bucureşti: DAN MARINESCU, MIHAELA BORA ; Centrul de Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii din Ministerul Culturii: SILVIA NESTORESCU - expert-consultant ; reprezentanţi ai bibliotecilor judeţene: DELIA PANTEA, (Bihor), DANIEL NAZARE (Braşov), CARMEN BORDEI (Brăila), CRISTINA PAPOE (Dâmboviţa), FLORENTINA URZICEANU (Dolj), ELENA ROŞOI (Gorj), ANGELA MORARU (Iaşi), Ana-Maria BREZOVSKI, DORINA CADAR (Maramureş), MIHAELA MEREUŢĂ (Neamţ), OTILIA BOBIS (Sălaj), ELENA NURCIU (Tulcea), FLOAREA GHIŢĂ (Vâlcea) ; Biblioteca Naţională a României: CLAUDIA DUMITRAN.
    Teme de discuţie propuse: 1. Descrierea bibliografică analitică, modulul de bibliografie locală în TINLIB; 2. Anuarul bibliografic de la forma tradiţională la formatul electronic; 3. Definirea personalitaţii locale în contextul viitorului catalog naţional partajat.
    Reamintim că, anterior acestui seminar, Biblioteca Judeţeană Constanţa a cerut, printr-un chestionar adresat bibliotecilor judeţene, lista cu lucrările specifice elaborate în cadrul birourilor bibliografice (in vederea elaborării unui catalog colectiv al produselor bibliografice), definiţia operaţională a personalităţii locale, precum şi sugestii pentru discuţii la seminarul de la Constanţa. O parte din răspunsuri au fost aduse la întâlnirea Comisiei Naţionale de Referinţe Ştiinţifice din cadrul Conferinţei anuale a A.N.B.B.P.R. de la Buşteni; ulterior s-au primit prin poştă la Constanţa materiale de la celelalte biblioteci. Astfel că, analizând propunerile colegilor bibliografi, Biblioteca Judeţeană Constanţa a ţinut în totalitate cont de acestea în alcătuirea programului de lucru al seminarului.
    Lucrările s-au desfăşurat după cum urmează:
    1. S-au discutat descrierile analitice din periodice pentru urmatoarele tipuri de articole : «interviu», «lansare de carte», «ancheta», «recenzie de carte», «cronica de teatru», «spectacol», «expoziţie», «iconografie» precum şi informaţie analitică din carte. Pornind de la exemple concrete extrse din periodice locale şi centrale, fiecare câmp al formatului ISBD a fost completat cu datele necesare, pe baza experienţei de lucru a bibliografilor care au realizat descrieri bibliografice în programul TINLIB.
    Dl. DAN MARINESCU şi d-na MIHAELA BORA au oferit explicaţiile necesare înţelegerii alegerii denumirii fiecarui câmp; de comun acord cu bibliografii, reprezentanţii IME au concluzionat necesitatea unor completari în formatul ISBD. S-au propus schimbări în blocul datelor de apariţie a periodicului în sensul simplificării acestuia : Tip publicaţie: recenzie, cronică de spectacol, cronică de expoziţie etc (deci tipul de articol); Titlu carte: completat la recenzie cu titlul cărţii recenzate deoarece se face legătura cu titlul cărţii din modulul de Catalogare; Afiliere: instituţia de care aparţine autorul: de exemplu redactor la revista «Tomis»;Tezaur: nu se completează deocamdată; Cuvânt cheie adăugat: cuvânt relevant pentru bibliograf care poate completa informaţia; Tip manifestare: în discuţie;Iconografia intră la materiale AV (eventual cu un identificator specific bibliografiei locale).

        

    În versiunea 400 s-a menţinut, până la seminarul de la Constanţa, în modulul bibliografic extragerea de cuvinte cheie şi din vedetele de subiect, pe lângă titlu. S-a hotărât să se renunţe întrucât s-a renunţat şi în modulul Catalogare. Exemplele trimise după seminar credem că pot fi mai clar înţelese şi cu ajutorul acestor explicaţii.
    2. Anuarul bibliografic a suscitat discuţii foarte interesante având în vedere faptul că opiniile bibliografilor s-au grupat cel puţin în trei direcţii distincte:
    A.Continuarea apariţiei anuarului bibliografic în forma sa tradiţională tiparită
    Argumente: posibilitatea de a fi distribuit unui număr mai mare de utilizatori în acelaşi timp, continuarea tradiţiei.
    Neajunsuri: costul prea ridicat al publicării, întârzierea apariţiei din motive specifice tipăririi.
    B. Anuar bibliografic în format electronic (CD, dischetă)
    Argumente: cost relativ mai mic decât al formei tipărite, stocare mai avantajoasă, fără ocupare de spaţiu, apariţie mai rapidă, mai multi utilizatori simultan.
    Neajunsuri: restrângerea numărului de utilizatori din motive tehnice.
    C. Renunţarea la editarea unui anuar bibliografic; suplinirea acestuia cu bibliografii tematice la cerere
    Argumente: cost mult redus.
    Neajunsuri: bibliografia locală nu mai există propriu-zis, putem vorbi de o baza de date.
    Dezbaterile au relevat faptul că o soluţie unică este departe de a se impune, întrucât bibliotecile au libertatea de a-şi folosi resursele umane şi financiare proprii cât mai convenabil în vederea punerii în lumină a activităţii bibliografice proprii. O propunere aparte s-a referit la un numar limitat de anuare extrase la cerere din bazele electronice de date. Deciziile vor fi luate de la caz la caz.
    3. Personalităţile locale din diferite domenii de activitate au constituit şi constituie o temă viu disputată de către bibliografi, cunoscută fiind tendinţa de a amplifica numărul de personalitatii, în detrimentul calităţii.
    Absenta unor «norme» în acest sens face ca implementarea standardelor să fie practic imposibilă.
     Numeroasele situaţii concrete propuse de către bibliografi au arătat că importanţa activităţii unei persoane într-o zonă geografică şi într-un timp dat este apreciată în mod subiectiv, în funcţie de parametri ce scapă generalizării.
    Există şi domenii unde se propune existenţa unor «norme»: de exemplu pentru scriitori apariţia a două volume, pentru artişti plastici calitatea de membru U.A.P., pentru oameni de ştiinţă recunoaştere naţională şi internaţională prin lucrări de specialitate etc.
    Concluzionând, apreciem că argumentele în favoarea considerării unor persoane ca personalitate locală vor continua să fie subiective, cu menţiunea că în viitorul catalog naţional partajat vor fi necesare detalieri în vederea evitării confuziilor de nume şi a dublării datelor introduse.
    Toţi membrii participanţi la seminar au fost de acord că rămâne foarte importantă colaborarea între biblioteci, în contextul tendinţei de realizare a societăţii informaţionale, în care schimbul de informaţii este esenţial.
    Biblioteca Judeţeană Constanţa aşteaptă şi răspunsul Bibliotecii Naţionale în problema tipurilor de descriere despre care au fost solicitate opinii, respectiv de la IME noul format al fişei ISBD.

Liliana LAZIA, Corina APOSTOLEANU

    Aniversarea scriitorului I.L. Caragiale, transformată la scară naţională în Anul Caragiale, pentru a sărbători împlinirea a 150 de ani de la naşterea dramaturgului, a oferit unei echipe (Rodica Badea, Ionuţ Alexe, Carmen Buştiuc) prilejul de a întreprinde o anchetă sociologică având scopul de a testa modul în care este percepută creaţia caragialeană de către utilizatorii bibliotecii noastre.
    Subiecţii anchetei, peste 150 de cititori, au avut vârste diferite (33% până la 19 ani; 49% între 20-29 ani; 5% între 30-39 ani; 6% între 40-49 ani; 6% între 50-59 ani; 1% 60 de ani şi peste). Se înţelege că principala ocupaţie a persoanelor chestionate este cea de elev-student (67%), urmată – în ordine - de persoane cu studii superioare (24%), pensionari (4%), muncitori (2%), maiştri şi tehnicieni (2%), patroni (1%). Dacă interesul pentru scrierile lui Caragiale îşi găseşte o explicaţie firească, impusă de programa şcolară sau bibliografia obligatorie a studenţilor de la Facultatea de litere sau Departamentul de Arte al Universităţii Ovidius, dacă procentul persoanelor cu studii superioare pare oarecum mulţumitor, în schimb numărul cititorilor cu alte profesii, care se mai interesează de opera lui Caragiale, este îngrijorător de mic. Să deţină această categorie de beneficiari în bibliotecile lor cărţile lui Caragiale? Greu de crezut, câtă vreme absolvenţi de facultăţi, mai îndreptăţiţi de nivelul lor intelectual să aibă o asemenea bibliotecă, apelează la lectura scriitorului în sălile de lectură ale Bibliotecii judeţene…
    Cât priveşte structura pe naţionalităţi a subiecţilor, rezultatul cercetării de faţă este normal: 92% sunt cititori de naţionalitate română, celelalte procente revenind beneficiarilor de etnie tătară, romă şi turcă. Nu surprinde nici structura pe sexe a anchetei (61% femei şi 39% bărbaţi), fiind cunoscută dintotdeauna conştiinciozitatea superioară a elevelor şi studentelor faţă de cea a colegilor lor.
    Trecând la fondul anchetei noastre, primele întrebări au urmărit aprecierea subiecţilor asupra dotării bibliotecii cu ediţii critice, ediţii populare şi lucrări de exegeză a operei lui Caragiale. Se constată că cititorii utilizează instrumentele de informare ale serviciului de catalogare al instituţiei (cataloage tradiţionale şi automatizate) şi cei mai mulţi (78-95%) se declară satisfăcuţi de fondul de carte Caragiale existent în colecţiile de la Biblioteca Judeţeană Constanţa. Chiar dacă procentul celor nemulţumiţi este infim (1%), acesta trebuie înţeles ca un semnal de către serviciul de achiziţii-completări colecţii, în vederea studierii pieţei de carte şi a achiziţionării oricărei lucrări de şi despre Caragiale, care va apărea cu precădere în acest an.
    Răspunsurile la întrebarea „Cât de des citiţi ori recitiţi din creaţia lui Caragiale?” dovedesc sinceritatea subiecţilor, procentele diferenţiind opţiunile de lectură pe o scală întinsă, de la „foarte rar – niciodată” (2%) la „foarte des” (8%), „destul de rar” (20%), „destul de des” (30%), „aşa şi aşa” (40%).
    Între preferinţele pentru creaţia lui Caragiale predomină interesul faţă de comedii (53%) şi Momente şi schiţe (34%), urmate de povestiri şi nuvele (6%), articole sociale şi politice (4%) şi drama Năpasta (2%). Este evident că şi în acest caz programele şcolare şi universitare au influenţat răspunsurile cititorilor anchetaţi. Dar nu numai… La singura întrebare din chestionar: „Din ce motiv citiţi ori recitiţi pe Caragiale?”, care, de altfel, nici nu a fost pusă în tiparul procentelor, pe lângă argumentul primordial („Îmi este necesar la şcoală sau facultate”), multe răspunsuri se concentrează în jurul ideii de comic, delectare, plăcere („…pentru a mă destinde”, „pentru a mă relaxa”, „pentru a mă binedispune”, „mă relaxez citind schiţele”, „din plăcere”, „schiţele sunt amuzante, te înveselesc” etc.). Nevoia de umor şi satiră a românului este indiscutabilă. Asta nu înseamnă că nu s-au întâlnit şi alte răspunsuri cu semnificaţii mai profunde, semnate, de pildă, de un intelectual („Îl recitesc pe Caragiale, nemuritorul, pentru că este foarte actual; personajele sale trăiesc cu noi şi printre noi, stilul scriitorului este direct, clar, nuanţat în caracterizarea limbajului personajelor”), de un student („… descopăr în opera lui acele particularităţi - ticuri comportamentale, mentalităţi - specific româneşti, dar aflătoare pretutindeni, pe care a încercat să le suprime prin ironie şi zeflemea”), de un pensionar („… pentru că lumea lui Caragiale se regăseşte în societatea de astăzi prin personaje, vorbe, înţelesuri, comportamente etc. E cât se poate de inexactă ideea că lumea lui Caragiale e urâtă, imbecilă, primitivă şi mizeră. Caragiale a fost un satiric fără violenţă. El nu şi-a urât personajele, ci doar le-a ridiculizat.”).
    Ultimele întrebări au testat aprecierea subiecţilor faţă de manifestările organizate cu ocazia aniversării lui Caragiale (50% „foarte favorabilă”; 38% „destul de favorabilă”; 4% „favorabilă”; 4% „aşa şi aşa”; 3% „nefavorabilă”) sau faţă de modul în care manualele de literatură română prezintă viaţa şi opera lui Caragiale 22% „foarte favorabilă”; 52% „destul de favorabilă”; 10% „aşa şi aşa”; 16% „nefavorabilă”).
    Poate că la aceste întrebări nu era suficient un răspuns tip test, cu semne sau încercuirea unei soluţii dintre cele propuse de anchetă; ar fi fost interesantă opinia, motivaţia subiecţilor în legătură cu deficienţele manualelor sau ale manifestărilor ocazionale destinate lui Caragiale.
    Chiar dacă această anchetă sociologică privind opera marelui dramaturg s-a dovedit deficitară în anumite segmente, ea reprezintă un început, o încercare (poate timidă, dar necesară), ale cărei rezultate trebuie analizate de către serviciile noastre în vederea completării fondului de carte destinat scriitorilor fundamentali ai literaturii române şi universale.

Rodica BADEA