recenzii

    Doi îndrăgostiţi nu se întâlnesc. Pare un fapt banal, că nu se întâlnesc, dar e mai mult decât atât. Este elementul fundamental al sentimentului amoros, scrie Italo Calvino în Nota introductivă a volumului Gli amori difficili (Iubiri dificile) şi o demonstrează personajele povestirilor sale.
    Aşteptarea sau rememorarea întâlnirii substituie manifestarea directă, în Praesentia, a sentimentelor de dragoste şi provoacă trăirea lor plenară. Tensiunea şi voluptatea aşteptării îl fac pe călătorul ajuns la destinaţie din Avventura di un viaggiatore (Aventura unui călător) să înţeleagă că drumul parcurs spre iubita sa, în compartimentul incomod al unui vagon de clasa a doua, reprezintă adevărata noapte de dragoste.
    Jocul aşteptării şi al întâlnirii defineşte şi existenţa lui Arturo şi a Elidei (Avventura di due sposi – Avventura a doi soţi) ce lucrează unul în tura de noapte şi cealaltă în tura de zi, neavând posibilitatea de a se întâlni decât în scurtele intervale dintre sosirea unuia şi plecarea celuilalt. Este, de data aceasta, un joc impus de societatea contemporană care subordonează relaţiile afective modelului comercial. Gestica amoroasă e redusă la rutină şi la plăcerea de a percepe căldura soţului/soţiei în locul în care acesta/aceasta a dormit, sugestie a dorinţei şi a lipsei de comunicare într-o civilizaţie alienantă.
    Imposibilitatea de a comunica atenuează emoţiile intense resimţite prin retrăirea unei experienţe de dragoste (de către funcţionarul din Avventura di un impiegato – Aventura unui funcţionar) sau justifică opţiunea pentru un univers textual, pentru un model livresc (Avventura di un lettore – Aventura unui cititor). Aceasta este dificultatea prefigurată într-o manieră oarecum ironică, de titlu.
    Blocajul pe axa comunicării este determinat de pasivitatea, de absenţa unuia dintre participanţi (femeia impasibilă asupra căreia se exercită tentativele de seducţie ale lui Tomagra din Avventura di un soldato – Aventura unui soldat), cititorul împătimit care preferă aventura literară celei propuse de femeia întâlnită pe plajă din Avventura di un lettore – Aventura unui cititor, iubita absentă din Avventura di un viaggiatore sau Avventura di un impiegato) , iar alegerea obiectului este guvernată de întâmplare (cunoştinţe stabilite în tren, pe plajă, la petreceri).
    Tăcerea care se instalează închide în ea pluralitatea dezordonată şi are o valoare absolută. Corespunde unei necesităţi structurale a fiinţei, de expresie în interioritate şi intensifică expresia în exterioritate, completată fiind de un ritual al gesturilor dilatate la maxim.
    Drumul spre tăcere defineşte avventura (termen recurent şi constant în titlurile povestirilor cuprinse în volum, ce desemnează o mişcare interiroară, istoria unei stări de spirit) omului în labirintul realităţii contemporane.
    Gli amori difficili reprezintă o secţiune a volumului antologic Racconti al lui Italo Calvino, volum apărut în 1958 şi care mai cuprinde Gli idilli difficili, Le memorie difficili, La vita difficile. Publicat sub forma unui volum de sine stătător în 1970, grupează o serie de povestiri cu tematică comună şi a căror scriitură e lejeră, precisă, ironică şi captivantă, deopotrivă.

Iuliana CULICEA

    Dobrogea, “ţară de sinteză”, cum o caracteriza Nicolae Iorga a fost (şi oferă) un vast câmp de studiu şi în domeniu etnografic, ca spaţiu în care s-au interferat civilizaţii strălucite şi în care, alături de mereu alte seminţii, s-a plămădit neamul românesc, de milenară prezenţă în sudul Dunării. Prin înfiinţarea Muzeului de Artă Populară din Constanţa, cercetarea etnologică dobrogeană a căpătat un impuls deosebit, bazată, în mare parte, pe bogatele colecţii ale acestuia, alcătuită prin competenţă şi pasiune de muzeografi în circa patru decenii de activitate. Rodul strădaniei lor ştiinţifice s-a manifestat, de-a lungul anilor, prin nenumărate expoziţii, simpozioane, unele cu caracter naţional, conferinţe, publicaţii promoţionale şi, iată, acum, muzeul constănţean prezintă tuturor celor interesaţi, volumul al doilea al unei cercetări mai vaste, cu titlul Dobrogea studiu etnografic (volumul I – Românii autohtoni şi volumul al III-lea – Etniile Dobrogei – sunt în pregătire pentru redactare). Acest al doilea volum este subintitulat Românii balcanici (aromânii).     În “Introducere”, autoarea Maria Magiru precizează: "Demersul nostru ştiinţific urmăreşte cercetarea etnografică şi lingvistică a dezvoltării diferitelor forme de cultură materială şi spirituală ale aromânilor, aflate de-a lungul istoriei în contact cu diferitele forme de cultură ale popoarelor învecinate (greci, albanezi, sârbi, bulgari, turci), impusă de viaţa pastorală, cărăuşie şi negoţ ce-au constituit ocupaţiile de bază ale comunităţii aromâneşti”. Lucrarea este structurată în VII capitole: Cap. I, Consideraţii de ordin istoric şi lingvistic; Cap. II, Consideraţii de ordin etnografic; Cap. III, Expunerea metodologiei de culegere a materialului etnografic şi lingvistic şi a rezultatelor obţinute; Cap. IV, A. Păstorit, B. Industrie casnică textilă, C. Costum – Artă şi meşteşug; Cap. V – Termeni în aromână referitori la prelucrarea fibrelor de origine animală; (lână, păr de capră) – A. Operaţii şi activităţi de prelucrare, B. Fibre de origine animală (lână, păr de capră), C. Ustensile, instrumente, instalaţii de prelucrare a fibrelor de origine animală, D. Textile confecţionate din fibre de origine animală, E. Piese de port popular confecţionate din fibre de origine animală; Cap. VI, Privire comparativă asupra terminologiei prelucrării fibrelor de origine animală; Cap. VII, Planşe. Studiul se încheie cu o substanţială bibliografie.
    Planşele, în număr de 112, prezintă croiuri, velniţe, cergi, obiecte de îmbrăcăminte, de decoraţiuni, fotografii bazate pe piesele muzeului şi pe bibliografie dau greutate acestei întreprinderi ştiinţifice.
    Un “Cuvânt înainte” semnează lectorul univ. dr. Ştefan Lascu, cercetător avizat al istoriei naţionale, îndeosebi a Dobrogei, care trece în revistă etapele evoluţiei aşezării aromânilor în Dobrogea, contribuţia acestora la dezvoltarea economică şi spirituală a acestei provincii, dar şi a României întregi.
    Prin prezentul volum, autoarea contribuie esenţial la evidenţierea şi descifrarea unui fenomen etnic care face parte din marele şi fascinantul proces al naşterii şi evoluţiei neamului românesc.

    Lucrarea* semnată de Carmen Atanasaiu, muzeograf de prestigiu al Muzeului Marinei Române, în colaborare cu alţi doi istorici – Mariana Cojoc şi Andreea Atanasiu urmăreşte câteva capitole importante din istoria marinei civile româneşti, şi anume: regimul Dunării între cele două mari Conferinţe de pace care au pus capăt celor două conflagraţii mondiale şi situaţia marinei române la finele celui de-al doilea război mondial, în condiţiile ocupării ţării de forţele sovietice.
    Cel de-al treilea capitol se referă la italienii în Marea Neagră în secolele XIII-XIV.
    Primul capitol al lucrării intitulat “Acorduri şi convenţii internaţionale privind navigaţia pe Dunăre (1919-1948)” cuprinde aspecte din activitatea Navigaţiei Fluviale Române şi regimul Dunării în timpul primului război mondial, înfiinţarea Comisiei Interaliate a Dunării precum şi a celorlalte organisme internaţionale de exercitare a controlului asupra navigaţiei pe Dunăre la sfârşitul primului război mondial, sistemul tratatelor de pace semnate la sfârşitul primului război mondial şi reglementările privind regimul Dunării, Conferinţa Internaţională de la Barcelona pentru stabilirea regimului căilor navigabile internaţionale şi a libertăţii tranzitului (1921), Conferinţa de la Paris (2 august 1920-23 iulie 1921) şi Statutul definitiv al Dunării, reglementări cu caracter special privind regimul apelor din bazinul Dunării, Activitatea României pentru desfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, problema Dunării şi dreptul riveranilor în lucrările premergătoare Conferinţei de pace de la Paris (1945-1946), clauza referitoare la Dunăre din Tratatul de pace cu România, Conferinţa şi Convenţia de la Belgrad (1948).
    Cel de-al doilea capitol al lucrării, semnat de Mariana Cojoc, are în studiu efectele Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite (12/13 septembrie 1944) asupra marinei române, înfiinţarea Societăţii “Sovromtransport”, rechiziţiile în “scop economic” făcute de forţele de ocupaţie. Capitolul se încheie cu o foarte utilă listă a documentelor publicate, iar anexele cuprind numărul de nave luate de “Sovrom” (vase de pasageri, remorchere, şlepuri-monitoare, şlepuri, vase-tancuri, vase-dragă, vase-pompă).
    Cel de-al treilea capitol, Italieni în Marea Neagră sec. XIII-XIV, este semnat de Andreea Atanasiu şi se referă la Marea Neagră şi republicile maritime italiene, instalarea supremaţiei genoveze în Marea Neagră, centre comerciale, nave şi navigaţie – tipuri de nave, condiţii de navigaţie.
    Un bogat material iconografic, note bibliografice, date statistice şi documente precum şi condiţiile grafice deosebite completează în mod fericit această utilă sinteză istorică a marinei civile române.
__________________
* Atanasiu, Carmen; Cojoc, Mariana; Atanasiu, Andreea. Navigaţie şi ... politică. Ed. Muntenia & Leda, Constanţa, 2001, 224 p.

Gelu CULICEA

    Lucrarea* – un suport de curs – după afirmaţia autorului şi aflată la a doua ediţie se adresează studenţilor de la facultăţile de jurnalism şi în general celor umaniste. Totodată, se poate spune că informează un public larg şi divers.
    Materia cursului este structurată în cinci părţi, împărţite la rândul lor în subcapitole.
    Primul capitol “Introdicere generală” cuprinde date despre istoricul documentării, ştiinţa informării, activitatea bibliografică organizată, precum şi noţiuni de indexare pentru uz personal.
    Cel de-al doilea capitol intitulat “Activitatea de cercetare bibliografică în manieră tradiţională” se referă la sistematizarea pe suporturi tradiţionale şi mai cuprinde şi subiecte pentru actvitatea practică.
    Capitolul al treilea are ca subiect “cercetarea bibliografică în context informatizat”, cu baze de date şi scheme de căutare. Ultimele trei capitole: “Căutarea informaţiei pe internet”, “Biblioteca şi cercetarea bibliografică” tratează aspecte privind metodele şi instrumentele de căutare, trierea acestora, cataloagele unei biblioteci, activitatea bibliotecarului de referinţe, notele bibliografice. Cele trei anexe: Glosar, catalogarea partajată şi interrelaţionarea informaţiei din cataloage, completează şi explică părţi din textul de bază. În acest fel , împreună cu notele de subsol, trimiterile bibliografice precum şi capitolul de bibliografie selectivă de la sfârşit, lucrarea “se prezintă ca un hipertext care-şi capătă sensurile toate, într-un efort de continuă navigare între coperţile sale".
______________
* Stoica, Dan. Curs de metode bibliografice de cercetare. Iaşi, Ed. Univ. "Alexandru Ioan Cuza", 2002, 114p.

Gelu CULICEA