Pretutindeni în lume bibliotecile vin din vremi trecute, cu prestigiul numelor personalităţilor culturale de care sunt legate (ca act de naştere şi dezvoltare), cu prestigiul colecţiilor pe care le adăpostesc şi cu recunoaşterea anonimă a generaţiilor care au sorbit din izvoarele lor de spiritualitate.
    Fondată în anul 1954, ca secţie a Bibliotecii Judeţene Constanţa, Biblioteca pentru copii a funcţionat în diverse clădiri din oraş, nu întotdeauna adecvate pentru organizarea în mod optim a lecturii micilor beneficiari.
    Astfel, la început a fiinţat în localul din bulevardul Tomis nr. 110 (fosta Casă Bănescu), în care funcţiona şi Biblioteca Judeţeană, fiind deservită de un singur bibliotecar. La sfârşitul anului 1955, în acelaşi sediu, Secţia pentru copii îşi desfăşura activitatea cu doi bibliotecari: la început, cu Ligia Hristea, apoi împreună cu actuala scriitoare Sanda Ghinea (pe atunci Sanda Ghinea-Prisăcariu). Deşi condiţiile erau precare, există – din acea perioadă – numeroase procese verbale ce dovedesc o activitate culturală intensă, animată de doamna Ligia Hristea, şi ea autoare de versuri pentru copii, cercuri de lectură, seri literare şi alte asemenea manifestări, organizate în scopul apropierii de lectură, de bibliotecă.
    În 1962, Secţia pentru copii şi-a mutat sediul într-un spaţiu situat pe actualul bulevard Ferdinand, vis-a-vis de Teatrul Fantasio, având, de-a lungul anilor, la pupitru, bibliotecari ca: Ligia Hristea, Sima Eleonora, Badea Julieta, Răducanu Ana, Ruscior Adriana, Popa Petre. Aici, într-o cămăruţă de numai câţiva metri pătraţi, se realiza împrumutul de carte, dar şi audiţii de discuri, jocuri de cultură generală, mese pentru lectura pe loc, bibliotecarii organizând chiar o echipă de teatru.
    Din 1964, Secţia a funcţionat pe bulevardul Ferdinant nr. 7 bis, la parter (în dreptul Turnului Măcelarilor al Cetăţii Tomis), cu două încăperi: un spaţiu utilizat ca sală de lectură şi altul destinat împrumutului la domiciliu. Aici şi-au continuat activitatea de bibliotecari Ana Răducanu şi Adriana Ruscior. Începând cu luna noiembrie 1966, secţia este preluată de Maria Manea, transferată din învăţământ, funcţionând aici cu diverşi bibliotecari de ocazie (Duţu Paraschiva, Roşoiu Constantina şi alţii) până prin 1970, când sediul s-a mutat lângă Clubul sportiv „Farul”, pe acelaşi bulevard Ferdinand. Aici, o întreagă pleiadă de bibliotecari (Filipescu Verona, Duţu Paraschiva, Răducanu Ana, Dăian Gabriela, Manea Maria, Menabit Nureşan, Dobre Elena, Scarlat Luminiţa, Ioil Eleonora, Ion Marcela, Peftiţă Mariana), unii sosiţi de la catedră, s-au străduit să cultive celor mici gustul pentru lectură, atât prin recomandarea textelor adecvate vârstei, cât şi prin cercuri de lectură, prin proiecţii de diafilme inspirate din universul cărţii, prin concursuri literare şi multe asemenea manifestări.
    În 1979, aici a luat fiinţă Cenaclul literar Mlădiţe dobrogene, condus cu pasiune şi dăruire de scriitorul Constantin Novac, apoi, de-a lungul anilor, de alţi scriitori şi oameni de cultură (poeţii Petru Vălureanu şi George Mihalcea, publicistul şi criticul literar Doina Jela, profesoarele Alexandrina Novac şi Mariana Popescu), rodind tinere condeie (ca Aurelia Doiciu, Lavinia Dumitraşcu, Eliana Negrici, Mugur Grosu), stimulând creativitatea participanţilor dar, mai ales, reuşind să-i atragă spre lumea cărţii şi a bibliotecii, dezvoltându-le vocabularul, puterea de analiză şi sinteză, sensibilizându-i la frumos, la imaginea artistică.
    Cele mai reuşite creaţii ale cenacliştilor au fost publicate în buletinul metodic şi bibliografic Mlădiţe dobrogene, editat de entuziaştii bibliotecari ai acestei secţii, sub îndrumarea scriitorului Constantin Cioroiu, cu colaborarea Palatului Copiilor.
    Începând cu anul 1980, Secţia pentru copii a fiinţat din nou în localul din bulevardul Ferdinand nr. 7 bis, de această dată la etajul I, împărţind clădirea cu Secţia împrumut pentru adulţi, Secţia de audiţii şi proiecţii pentru copii şi Secţia muzicală şi colecţii speciale a Bibliotecii judeţene, apoi cu Biblioteca Franceză şi cu cea Britanică. Aici dispuneam de trei săli profilate pe: împrumut de carte, o sală de lectură cu 28 de locuri, o secţie muzicală cu 10 locuri pentru audiţii individuale la cărţi, cu posibilitatea de audiţie colectivă pentru circa 30 de copii.
    Vechiul colectiv de bibliotecari (Manea Maria, Dăian Gabriela, Menabit Nureşan, Ioil Eleonora, Dobre Elena şi Peftiţă Mariana) şi-a continuat aici activitatea, alături de mai noii noştri colegi (Frăţilă Maria, Bibu Emilia, Marinescu Eugenia, Cojocaru Laura, Sarchizian Vasilica).
    Toate sălile au fost dotate cu mobilier nou, cu rafturi adecvate înălţimii copiilor, cu scaune speciale pentru micii cititori, cu alte accesorii necesare bunei funcţionări a secţiei. În decembrie 1998 ne-am mutat în sediul actual din str. Mircea cel Bătrân nr. 104 A, împreună cu toate celelalte sectoare ale Bibliotecii Judeţene Constanţa.
    În noul sediu, dispus pe patru nivele (subsol + parter + 2 etaje), elegant din punct de vedere arhitectural, generos în spaţii expoziţionale, Secţia pentru copii ocupă circa 432 m, la primul etaj, divizaţi în cele trei săli (împrumut carte, sală de lectură pentru copii şi tineret, secţie de audiţii şi proiecţii).
    În situaţia permanentei schimbări a lumii contemporane, a unei evoluţii a tehnologiilor actuale dincolo de graniţele imaginarului, a trecerii informaţiei pe primul plan între resursele cunoscute, redefinirea serviciilor informaţionale, construirea altora noi şi a unui ambient corespunzător devin nu un lux, ci o necesitate; acestei necesităţi încearcă să-i răspundă noul lăcaş al instituţiei noastre, precum şi dotările lui.
    Biblioteca celor mici dispune în prezent de un fond de carte enciclopedic de aproximativ 60000 de documente tipărite şi de numeroase alte surse de informare moderne.
    Sistemul informaţional este bogat şi răspunde prin structură, conţinut şi prezentare exterioară cerinţelor şi vârstei cititorilor.

    În privinţa animaţiei culturale, Secţia pentru copii a Bibliotecii Judeţene Constanţa s-a bucurat, începând cu anii 1979-1980 şi până astăzi de aprecierea specialiştilor din ţară şi de peste hotare (în afara cenaclului literar mai sus amintit, ai cărui membri sunt azi autori cu volume publicate, a buletinului metodic şi bibliografic Mlădiţe dobrogene, editat de noi, au fiinţat, în cadrul secţiei, manifestarea de prestigiu Dialog al copiilor cu artele, cicluri de prezentare a clasicilor literaturii pentru copii (realizate actualmente în manieră şi cu mijloace moderne), un teatru de păpuşi, şezători şi jocuri litarare, s-au organizat concursuri tematice, lecţii dezbatere, întâlniri cu scriitorii, lansări de cărţi, activităţi de iniţiere în tehnica muncii intelectuale, un club tehnico-ştiinţific etc. Toate manifestările culturale pe care le organizăm în noul sediu (din care nu lipsesc vernisaje de grafică a copiilor, simpozioane, sesiuni de

comunicări ştiinţifice ale micilor cititori, duplexuri culturale în colaborare cu biblioteci din alte ţări şi multe altele) pornesc de la ideea interdisciplinarităţii, a bibliotecii ca spaţiu privilegiat de lectură, de formare şi informare a tinerilor, un spaţiu de petrecere plăcută, dar şi instructivă a timpului liber. Heraclit spunea : «Omul de ieri nu este omul de azi, iar omul de azi nu va fi cel de mâine». Tot astfel biblioteca de azi nu mai poate fi aceeaşi cu cea de mâine. Ea trebuie să fie în consonanţă cu omul de azi, dar şi cu cel de mîine, cu cerinţele, cu pretenţiile lui.

Nora IOIL

    Lumina cea mai înaltă, transparenţa privirii... Un inel pentru Saturn, altul pentru o planetă necunoscută, cea mai frumoasă, cea mai pură. Ca să atingi cerul nu trebuie să fii mare, ci să cunoşti pe dinafară jocul inelelor, tăcerea. Să lansezi foarte sus, către necunoscut, inele luminoase. Să nu te îndoieşti, să nu încerci să înţelegi. Doar să priveşti.
    În aceste fraze a definit scriitoarea Martine Delerm copilăria. Sub semnul ei stau manifestările pe care le-am organizat anul acesta cu prilejul Zilelor Francofoniei, o dublă sărbătoare, aş spune eu, pentru că am avut-o, în sfârşit, în mijlocul nostru, pe doamna Catherine Even, colaboratoarea noastră constantă din Franţa, de altfel, o bună prietenă a românilor (este preşedinta Comitetului de întrajutorare pentru localitatea Colun – România).

    De Biblioteca Municipală din Neuil – Les-Aubiers ne leagă activităţi culturale realizate în timp de mai bine de 7 ani, numeroase duplexuri culturale despre care am mai vorbit şi pe care nu le voi mai aminti.     Doamna Even este pasionată de lucrul cu copiii – o altă trăsătură care ne-a apropiat şi care a inspirat continuu colaborarea noastră.
    Planetei “copilărie” îi vom dedica, cu precădere, manifestările din acest an, deşi nimic din ceea ce am întreprins până acum nu poate fi rupt de ea. Şi cred că este cel mai nimerit lucru pentru că de această dată am pornit de la o culegere de eseuri semnate de Martine Delerm, ilustrate de Philippe Delerm şi reunite sub titlul sugestiv Fragiles. Texte sensibile, subtile, ce debutează chiar cu frazele închinate copilăriei, ilustrate de Philippe Delerm într-o manieră ce ni-l aminteşte pe autorul Micului prinţ. De altfel, concepută în acelaşi stil, lucrarea Fragiles include texte şi imagini ce respiră poezie, puritate, dar care ne amintesc noţiuni şi sentimente fundamentale precum: visul, curajul, libertatea, fericirea, singurătatea, adevărul, uitarea, prietenia şi multe altele. O carte aparent scrisă pentru copii, ca şi Micul prinţ, dar care se adresează, de fapt, oamenilor mari, ca să nu uite că au fost şi ei, cândva, copii.
    Ilustraţia cărţii a servit elevilor din câteva şcoli constănţene (Şcoala “N. Tonitza”, “B.P. Hasdeu”, Colegiul Naţional Pedagogic “Constantin Brătescu”) precum şi copiilor din Les Aubiers drept punct de pornire pentru compoziţii proprii reunite (doar o parte din ele, din lipsă de spaţiu) într-un catalog.
    La început am avut impresia că proiectul este prea ambiţios pentru vârsta elevilor care trebuia să-l ducă la bun sfârşit. Citind, însă, comentariile realizate de ei pe marginea desenelor am fost surprinsă de puterea lor imaginativă, de capacitatea de a descifra sensuri dincolo de contur şi culoare, ba chiar de a înţelege condiţia umană. De altfel, scopul acestui exerciţiu literar a fost de a dezvolta tocmai sensibilitatea, creativitatea, puterea de a judeca lucrurile, de a aprecia imagini cu discernământ, de a aprofunda prima impresie, de a-i da o formă literară şi în final – de a comunica prin cuvânt şi imagine cu prietenii din Franţa, de a avea o comunitate de vise cu copiii din lumea întreagă.
    În acest scop noi toţi – învăţători, profesori, bibliotecari de aici sau din altă parte am încercat să-i ajutăm, să-i solicităm pe cei mici, pentru ca ei să pătrundă într-un univers cultural susceptibil de a face să înflorească inteligenţa şi sensibilitatea lor.
    Mulţumesc, pe această cale, cadrelor didactice care au răspuns cu promptitudine solicitării noastre, dirijând eforturile copiilor în a decela sensuri, imaginând scurte proze sau texte versificate: d-na prof. Elena Perva, d-na învăţătoare Vasilica Vulcan, Şcoala “B. P. Hasdeu”, d-na prof. Florina Dobrescu, Şcoala “N. Tonitza”, doamnele învăţătoare Ecaterina Rupesac, Melexina Husac, precum şi d-na prof. Mihaela Petroşan – Colegiul Naţional Pedagogic “C-tin Brătescu”.
    De asemenea îi mulţumesc domnului profesor Viorel Lungu şi elevilor săi, pentru dăruirea şi profesionalismul pus în realizarea expoziţiei de grafică VEJOLIMO, completată în mod fericit de conotaţii poetice pline de prospeţime şi sensibilitate.
    Poezia n-a încetat niciodată să rezoneze în sufletul nostru, chiar în momentele în care avem sentimentul că mercantilismul e cel care ne domină. Ea ne dă certitudinea că lucrurile nu sunt chiar atât de urâte pe cât par la prima vedere.
    De la Villon şi până astăzi există un cântec francez pe care fiecare dintre noi îl recunoaşte de cum îl aude, după cum afirmă şi criticul Jean Dutourd. Pentru acest cântec am invitat-o pe doamna Marie Cristine Salomon Clisson să ne regaleze în Seara dedicată poeziei şi muzicii franceze – din cadrul Clubului Artelor. De altfel, d-na Salomon a colaborat şi la realizarea manifestării culturale Haiku – Haiga de anul trecut. Având o experienţă de lucru de 7 ani la Casa poeziei şi muzicii din Paris, domnia sa ne-a prezentat un florilegiu ce reuneşte ceea ce secolele au consacrat în poezia franceză.
    Interpretarea d-nei Salomon este menită nu doar să emoţioneze, ci să decodifice mesajul acestei poezii, restituind-o marelui public într-o manieră de o sensibilitate copleşitoare.
    Poezia cântată dublează interpretarea cea mai generoasă şi subtilă a versului, deschizând zăgazurile inimilor. Recitalul d-nei Salomon se integrează astfel marelui comandament al poeziei de a fi veghe şi seducţie, iluzie şi dor necunoscut.
    Marea poezie este, ca şi viaţa, o iluminare – ne spune Henri Zalis – în care umbrele, câte sunt, cedează pasul visării senine, transparenţelor.
    Seara dedicată poeziei a fost una a transparenţelor, a visării senine, o seară dedicată spiritului francez, sensibilităţii franceze, alături de care rezonează sensibilitatea noastră, graţie prezenţei celor două reprezentante din Franţa.
    Întregul complex de manifestări culturale dedicate Zilelor Francofoniei din anul 2002 sunt rodul unei activităţi continue, laborioase, de ani şi ani.
    Sunt rodul seminţelor aruncate acum 7 ani (cum ar spune Martine Delerm) în solul unei prietenii durabile, devenite – în timp – atitudine de creaţie.