Ex-libris-ul a parcurs secole de istorie culturală: iniţial, în Evul mediu, această expresie latinească preceda numele posesorului cărţii. Istoria menţiunii de proprietate este strâns legată de aceea a scrisului şi a cărţii. După invenţia tiparului, marii bibliofili inspiraţi de frumoasele mărci ale tipografilor au adăugat menţiunii de proprietate o gravură sau un blazon de familie. Arta ex-libris-ului s-a dezvoltat concomitent cu grafica de multiplicare, cu ilustraţia de carte; grafica heraldică şi vignetele gravate sunt o consecinţă a apariţiei tiparului, a răspândirii rapide a cărţilor în lume.
    Voi prezenta cronologic câteva ediţii rare cu ex-libris ale operelor lui Publius Ovidius Naso tipărite în anii 1601, 1652, 1756 şi 1760, câteva ediţii cu ex-libris-ul unor personalităţi marcante ale literaturii şi culturii româneşti din secolul al XIX-lea, o colecţie de ex-libris-uri, mărci, monograme şi ornamente tipografice realizate de decoratorul francez George Auriol între anii 1901 – 1924 şi o colecţie de ex-libris-uri donate Bibliotecii Judeţene Constanţa în 1972 de medicul Emil I. Bologa.
    În fondul Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Judeţene Constanţa se află câteva ediţii vechi ovidiene cu ex-libris, piese bibliofile, de o deosebită valoare artistică şi documentară. Dintre acestea se remarcă ediţia integrală în trei volume a operei lui Publius Ovidius Naso (inclusiv scrierile apocrife) tipărită la Frankfurt în 1601.
    Pe pagina de gardă a fiecărui volum este aplicat câte un însemn de proprietate, un ex-libris ştampilă cu o deviză în limba franceză: Ex libris B.S. Toujours semer. Înaintea paginii de titlu a volumului al doilea se află o însemnare manuscrisă, parţial lizibilă în franceză şi în latină: …du College de Bonnais anno 1678.
    O altă ediţie ovidiană veche din colecţiile bibliotecii tomitane este cea tipărită în 1652 la vestita tipografie elzeviriană de la Amsterdam, Olanda. Este constituită din trei volume legate împreună; cuprinde întreaga operă a lui Ovidius: Heroides, Amores, Ars amandi, Remedia amoris, De medicamine faciei, Metamorphoseon libri XV, Fasti, Tristia, Ex Ponto, Halieution, In Ibn, Nux.
    Pe verso foii de gardă este o dedicaţie de donator în limba franceză: Au Prince Charles Adolphe Cantacuzène qui, sur la terre heureusse des Daces, eveille l’ingenieuse voix du Vieil Ovide 1927. (Prinţului Charles Adolphe Cantacuzino, care, pe fericitul pământ al dacilor, trezeşte măiastra voce a bătrânului Ovidiu.) Prinţul, poet francez de origine română, a fost un fervent admirator al poetului Ovidius.
    Pe pagina de titlu se află un ex-libris heraldic sub formă de ştampilă cu stema familiei Cantacuzino.
    Biblioteca Judeţeană Constanţa deţine o ediţie veche a Metamorfozelor ce datează din anul 1756 şi provine din vestitul centru cultural Tyrnavia. Legătura este din carton de culoare gălbuie, cotorul este din piele brun-închisă pe carton presat. Pe pagina de gardă şi pe pagina de titlu se află însemne de proprietate autografe nedatate: Ex-libris K. Kovacs Gyula. Pe pagina de gardă este şi o însemnare maniscrisă în limba latină: Ab Exc. R. Guberino Gymnasio Canoensi mill. 1796.     Ultima ediţie ovidiană veche pe care o deţine Biblioteca Judeţeană Constanţa este cea a Heroidelor (Epistolae Heroidum) tipărită în 1760 la Typografia Academică Tyrnavia. Legătura este originală, din piele maronie pe carton presat.
    Pe verso foii de titlu se află un însemn de proprietate în limba latină: Ex libris Petri Popescu, Direct. Gymn. Lazari Bucurestini.

                

    Biblioteca tomitană deţine câteva ediţii cu însemne de proprietate ale unor personalităţi marcante ale literaturii şi culturii româneşti.
    Titu Maiorescu, personalitate remarcabilă a culturii şi literaturii române din secolul XIX, marchează cu un ex-libris autograf o ediţie de poezii de André Chenier, publicată la Paris, în 1858.
    Ion Matei Caragiale, fiul marelui dramaturg, însemnează cu un ex-libris autograf în limba franceză (Mathieu Jean Caragiale) volumul La     linguistique, scris de Hovelacque Abel, tipărit la Paris, 1877.
    Ilustrul lingvist şi filolog român B.P. Haşdeu îşi însemnează cu ex-libris autograf propria lucrare Din Etymologicum magnum Romaniae, Ediţiunea a 6-a, Bucuresci, Libraria E. Graeve, 1894.
    O expresie a spiritului cultural francez de la începutul secolului XX este ediţia bibliofilă în trei volume intitulată Monogrames et cachets, Paris, Librairie Centrale de Beaux-Ars, 1901-1924. Cele trei volume reunesc o colecţie completă de monograme, mărci, embleme, ex-libris-uri, ornamente tipografice desenate cu originalitate de decoratorul George Auriol pentru personalităţile epocii: Anatol France, Henri de Toulousse-Lautrec, Alphonse Daudet, Ernest Flammarion.
    George Auriol a desenat cu graţie, inspiraţie şi sensibilitate mărci şi ex-libris-uri ce reflectă personalitatea, gusturile şi preocupările celor pentru care sunt dedicate.
    Printr-un joc de artă şi spirit subtil, aceste mărci de proprietate devin simboluri fermecătoare ce iau aparenţa unui animal, a unui astru; evocă aspectul frunzelor, petalelor, insectelor sau al peisajelor.
    Anatol France, în prefaţa volumului al doilea Monograme, mărci şi ex-libris-uri), tipărit în 1908, afirmă că George Auriol „… dă literei aerul unei flori, el conferă florii alura unei litere atunci când o creează. Citat: S’il donne à la lettre un air de fleur, il donne à la fleur un air de lettre quand il crée...”.
    Arta ex-libris-ului a cunoscut şi la noi o perioadă de înflorire în perioada anilor ’70, datorită medicului Emil I. Bologa din Braşov şi a lui Dionisie Gabor din Cluj. În anul 1972, colecţionarul de artă dr. Emil I. Bologa a donat Bibliotecii Judeţene Constanţa o preţioasă colecţie de ex-libris-uri figurative. În acelaşi an, cu prilejul Anului Internaţional al Cărţii, dr. Emil I. Bologa a organizat la Biblioteca Judeţeană din Braşov prima expoziţie de ex-libris şi a inaugurat primul Cerc de bibliofilie şi ex-libris din municipiul Braşov şi din ţară.
    Dr. Emil Bologa a colecţionat în decursul unei îndelungate activităţi peste 15000 de ex-libris-uri, expediate pentru colecţionari de iluştri graficieni din ţară şi din străinătate. Ex-libris-urile sale au ajuns graţie schimburilor în numeroase colecţii din lume; titularul lor a fost membru al societăţilor de ex-libris din Ungaria, Cehoslovacia, Portugalia, Danemarca.
    Ex-libris-urile din colecţia Bibliotecii Judeţene Constanţa îl definesc pe Emil Bologa în diferite ipostaze intelectuale: medic şi cercetător pasionat, iubitor de folclor, profund ataşat de cultura naţională şi universală.
    Piesele sunt clasate în dosare; ele sunt grupate tematic: motivul Don Quijote, perechea eternă, cetatea natală Braşov, protejarea naturii, congrese, evenimente, domeniul medical. Aceste ex-libris-uri sunt executate prin diferite tehnici: gravură în lemn, gravură cu acul, linogravură, reproduceri fotografice; sunt adevărate opere de artă miniaturală (micrografică).

    „În cărţile pe care le alege cineva, le păstrează cu îngrijire, le lasă după sine ca o moştenire scumpă – se vede icoana sufletului său” – spunea Nicolae Iorga.
    În bogata colecţie bibliofilă deţinută de Biblioteca Judeţeană Constanţa, fondul de manuscrise, de cărţi cu dedicaţie şi autograf ocupă un loc important. Ele încorporează nu doar travaliul fizic şi mintal al celor ce le-au scris, ci chiar sufletul autorilor respectivi, curiozităţile şi aşteptările celor ce le citesc. Lecturarea acestor cărţi sau manuscrise e o complexă angajare afectivă, cu atât mai mult cu cât fiecare rotunjire de literă poartă amprenta unică a creatorilor lor.
    Lucrarea de faţă ne ajută să pătrundem cu sfială şi admiraţie în microcosmosul paginilor îngălbenite de vreme, ce ne deschid porţi spre alte lumi. Ea este rodul căutărilor riguroase, al cercetării fondului documentar al Bibliotecii Judeţene Constanţa, întreprindere realizată cu migală şi dăruire de colegul nostru, Gelu Culicea, şeful serviciului de organizare şi comunicare a colecţiilor.
    Întocmită sub forma unei bibliografii adnotate şi comentate, lucrarea este structurată în patru capitole ce includ: manuscrise, cărţi cu autograf şi dedicaţie, facsimile, iar la sfârşit, un indice de autori – cu menţionarea anului naşterii, al morţii şi a profesiunii autorilor, ce facilitează regăsirea informaţiilor.
    Un „Argument” şi o „Introducere” preced conţinutul propriu-zis al lucrării, demers prin care autorul explicitează nevoia valorificării acestui tip de documente, susţinute şi printr-un bogat grupaj de facsimile.     Volumul este prefaţat de scriitorul Constantin Novac şi considerat a fi „o carte emblematică”, „un subtil îndemn de a păţi, cu smerenie, în sacristia unor creatori ştiuţi dar neştiuţi” în acelaşi timp.

                

    Între cele 240 de manuscrise există un număr apreciabil aparţinând unor personalităţi ale culturii dobrogene, constituindu-se într-un tezaur de informaţii utile în a schiţa o imagine reprezentativă pentru spaţiul pontic: Ion Bănescu, I.N. Roman, Titus Cergău, Stan Greavu Dunăre, Grigore Sălceanu, Eugen Lumezianu şi alţii.
    Ceilalţi autori incluşi în colecţie sunt, oricum, nume de mare rezonanţă culturală şi istorică: George Călinescu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Regina Maria a României, Panait Istrati, Victor Eftimiu, C.C. Giurescu, Martha Bibescu, Liviu Rebreanu, Radu Gyr, Marin Sorescu, Fănuş Neagu, Augustin Z.N. Pop, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana şi foarte mulţi alţii, iar dintre străini nu putem să nu-i amintim pe Georges Duhamel, Rabidranath Ragore, Henry Barbusse.
    În privinţa cărţilor cu autograf este menţionat faptul că dedicaţiile sunt reproduse integral în volum, ele ilustrând prin conţinut şi formă grafică personalitatea celor ce le-au semnat, sufletul ascuns al cărţilor, dar şi al celor ce le-au dat viaţă.
    Tocmai de aceea consider iniţiativa şi truda colegului Gelu Culicea de a pune la îndemâna publicului cititor filele înnobilate de autografe sau manuscrisele pătrunse de sufletul celor ce le-au creat un demers util şi în acelaşi timp incitant, o invitaţie în a descoperi valorile adevărate ale colecţiilor deţinute de biblioteca noastră.